Se intâmpla multe la Plenita. Sat mare – odata oras – asezarea zumzaie in fiece clipa de evenimente. E drept ca nu din cele pe care sa le consemneze primarul in agenda oficiala a comunei. Ci din acelea de o importanta capitala pentru bunul mers al comunitatii. Cum ca Mioara – spre exemplu – si-a pus termopane asta-primavara si de-atunci nu mai are probleme cu spatele, de la curent. Ori ca Leontin a facut nunta la Craiova, sâmbata trecuta. Frumoasa, mica, dar organizata si chiar la un restaurant scumpicel. Si ca a venit un sponsor din Calafat – inca nu i-a aflat toata lumea numele – sa faca statie de autobuz ca la oras: „marchet“ ii zice, cu haine, cu pantofi, cu mâncare. Buna treaba, a mai schimbat aspectul comunei. De-ar fi mai multi ca ei, ehehehee… Gina, de la blocuri, si-a luat papuci pentru nunta. Trei sute a dat pe ei, de la bigul din Craiovita. Isi ia costumul de soacra si asa scapa ieftin! Uite, daca e femeie desteapta! Iar acum doua zile a sunat Adriana – cum care? Aia care a plecat inainte de Pasti la munca in Italia. Cica lucreaza intr-o pitarie. E bine, scoate si un bacsis bun. Zicea ca se-ntoarce prin august-septembrie, când o mai strânge nitel…
Ultrascurte la vulcanizare
Buletinele de stiri curg fara oprire in Plenita. La orice ora si din toate directiile. Ca acum, de pe scara de la vulcanizare, unde Florica Bobosila a lu’ Stiuca toaca marunt lânga Lidia Onofrei. Când si când, in discutie intervine Nuta, zis Nae – inginer turnator formator, cu armata facuta la securitate pe timpul lu’ Ceausescu pe care-l iubeste si-acum.
„Vazusi mortu’?“ incepe a lu’ Stiuca. „Acu’ trecu“
„Auzii, da’ nu iesii“, raspunde cealalta. „Marcela?“
„Marcela. Saraca. 53 si se duse. Ciroza a-ngropat-o!“
„Bine zici. Tânara… Io ma uit la babele mele, ca sunt amândoua la pat. Una 87, ailalta 88. Si nu moare nici una. Am lasat casa la Galati, sa vin sa le tin lumânarea. Si uite, acu’ fac anu’ de când stau pe lânga ele…“
„Când te-oi duce acasa, te pomenesti ca te trezesti si divortata!“
„Bata-te, fata, cu palma peste gura… Pai mai gasesc eu sa ma marit??“ Lidia râde cam in doi peri.
„Da’ de Genica Ispas ce mai stii ? Ai mai vazut-o?“
„Nuuu, pai aia mai poate sa iasa din casa?! Acolo a inlemnit. Bine ca i-a pus fie-sa guvernante sa aiba grija de ea“.
„Hai, lasa!“
„Daca-ti spun! Doua are. Ii dau sa manânce, o spala, o calca… Pai ce-ai fi vrut, la 102 ani cât are baba!!“
Vine Nicu.
„Uite-l pe Valerica pe tractor. Harnic om, s-a si apucat de seceris. E primu-n sat“
„Pai eram si noi, ma, daca nu ne facea Iliescu colectiviste. Asa, am dat pamântul la asociatie…“
„Florico, ce zici, baga astia marfa la magazin?“
„Asa ar trebui, Nicule!“, raspunde Lidia in locul celei intrebate. „Aseara au adus mezelurile. Astazi ar trebui sa vina restul…“
In drum, nici tipenie de om mare sau mic.
„Ma, au dat copiii astia treapta. Uite la ei, nu-i unu’ afara. Invata! “
„Fugi de-aci, Lidie! Nu se mai face carte ca pe vremea mea, iti spun io… Da’ ai auzit ca a iesit la pensie aia a lu’ Spaima, de era invatatoare? A facut petrecere la scoala. Asa e frumos, sa aiba si ea o amintire când pleaca“.
Tac. Nicu intra in vulcanizare, sa se uite la niste cauciucuri. Femeile ramân singure. La umbra, pe scara. Si toaca marunt stirile comunei…
